Furnica faraon – sau Monomorium pharaonis, după cum este denumită – este o specie răspândită pe aproape tot globul pământesc.

Așa cum știm, furnicile în general găsesc condiții optime de trai: temperatura, umiditatea și hrana. La fel este și furnica faraon, care preferă în mod deosebit apartamentele, cu atât mai mult dacă are temperatura și umiditatea optime (27 de grade Celsius și 80% umiditate). Dacă ai observat o astfel de furnică în ghiveciul tău cu flori, spre exemplu, ai toate șansele să te trezești cu un întreg mușuroi, iar de aici este doar un pas până la invazie, deoarece se înmulțesc foarte repede.

Descriere și caracteristici

Furnica faraon are lungimea de 3,9-4,9 millimetre, dacă vorbim de regine, și 2-3,2 milimetri, dacă vorbim de lucrătoare. În ceea ce privește culoarea, regina este maro, cu peri aspri și rari pe suprafața corpului, masculii se pot diferenția prin culoarea castaniu închis, având antenele și picioarele colorate galben pal, iar lucrătoarele sunt galbene (spre portocaliu închis uneori).

O colonie de furnici faraon poate număra până la 300.000 de indivizi, dintre care nu mai puțin de 2000 sunt regine. Toate se reproduc, fiind astfel într-o permanentă înmulțire. De regulă, durează în jur de 38-40 de zile de la ou la stadiul de furnică-adult la lucrătoare și aproximativ 42 de zile pentru regine și masculi.

Cât de dăunătoare este furnica faraon?

Dacă multe alte specii de furnici sunt atrase în mod deosebit de hrana ce conține carbohidrați (mai ales dulciurile), aceasta este diferită. Furnica faraon este omnivoră (polifagă) și se hrănesc cu substanțe luate din albumină (carne, pâine, dar și din sânge, puroi și salivă). De asemenea, poate provoca pagube în aparatele electrocasnice, provocând scurtcircuite atunci când pătrunde în interiorul acestora. Nu în ultimul rând, specia de furnică faraon este purtătoare de boli, cum ar fi Salmonella sau Streptococcus și poate transmite diverși microbi, probleme ce au fost de multe ori semnalate în cadrul spitalelor.

Istoria furnicii faraon

Zoologul și botanistul suedez Carl Linnaeus a menționat în studiile sale, în 1758, că furnica faraon a apărut pentru prima dată în Egipt, însă nu sunt dovezi clare cu privire la proveniența speciei. De altfel, aceasta este chiar destul de rară în Egipt, dar și în Nordul Africii.

Potrivit unor noi studii, am spune că furnica faraon este originară din Asia tropicală, undeva în Estul Indiei. Cu excepția Antarcticii, specia s-a extins pe toate continentele, mai ales spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, iar coloniile s-au format independent de către regine, în sol ori sub pietre.

Prezența ei în țările europene a fost constatată undeva în anul 1970 (poate chiar mai devreme) și poate fi găsită în apartamente și case, în sere, spitale, hoteluri, brutării etc. O casă curată poate avea oricând furnici faraon, deoarece aceste furnici faraon ajung accindental odată cu diverse alimente și se extind rapid, dacă au condiții de mediu adecvate (cele menționate la începutul articolului).

De aceea, o dezinsecție făcută la timp poate distruge colonia de furnici în timp util înainte de extinderea
lor în casele noastre. În România, prezența ei a fost semnalatăîn mai multe orașe.

Conform legii, fiecare cetățean are obligația să raporteze existența acestor furnici în caz de invazie, cât și obligația fiecăruia de a lua măsurile necesare pentru a combate această invazie, prin angajarea unei firme de dezinsecții care va folosi insecticidul adecvat. O invazie de furnici faraon pare indestructibilă prin folosirea unor metode casnice, însă o dezinsecție profezională poate întrerupe dezvoltarea acestora.