Nu o dată ni s-a întâmplat să vedem un șoricel pitit pe după aragaz sau în debara. Dacă ai fobie de aceste rozătoare, oricât de mici ar fi tot îți provoacă groază și silă.

De unde provine și cum a ajuns în casele noastre?

Șoarecele de casă face parte, la fel ca șobolanii, din familia Muridae și din specia Mus musculus și este un mamifer rozător sinantrop, de dimensiune mică și de culoare cenușie. Se poate găsi cam pe tot globul pământesc, fiind răspândit pe toate continentele și trăind destul de aproape de oameni. Preferă locurile uscate, în gospodăriile umane, în clădiri, silozuri, depozite, cămări, poduri, debarale, în construcții industriale, în silozuri, în depozite de furaje, de produse alimentare și textile, în incinta morilor etc.

Cum arată șoarecele de casă?

Este rapid de recunoscut, fiind mic și având botul ascuțit, dar scurt. Are o lungime de 7-10 cm (cap + trunchi) și trăiește până la un an și jumătate. Ochii mici, cu membrele posterioare mai scurte decât cele anterioare, degetele cu
unghii subțiri și fragile, șoarecele de casă este un bun alergător și se cațără cu ușurință.

Cu ce se hrănește?

Fiind mic, omnivor și locuind pe lângă sau în casele oamenilor, pentru el este ușor să-și găsească hrana (alimente găsite în locuințe). Nu hibernează și este activ tot anul. Este nocturn, iar dacă ziua stă liniștit în cuibul său, noaptea iese și devine activ. Consumă de preferință boabe și semințe de cereale și plante industriale, dar și fructe, legume, carne, insecte și alte alimente găsite în locuințe. În funcție de cât de umedă este hrana, acesta poate trăi și fără apă o perioadă de timp.

Pagube provocate de șoarecele de casă

Șoarecii de casă produc pagube mari nu doar în casele oamenilor, dar și în depozitele sau în magaziile în care își găsesc cuibul. Pe lângă faptul că miros (din cauza urinei) și murdăresc vizibil alimentele, aceștia le și infectează și pot
transmite diverse boli omului.