Șobolanul cenușiu face parte din familia de rozătoare Miridae. Unele specii sunt utile pentru anumite experimente folosite în laborator, altele sunt doar dăunătoare ce aduc pagubă economiei.

Descriere și origine

Șobolanul cenușiu este originar din estul Asiei, însă, fiind o specie sinantropă, din anul 1732 s-a răspândit atât în restul regiunilor, cât și în Europa. Îl atrag locurile umede și întunecoase, ieșind la ”joacă” în special pe timpul nopții. Îl întâlnim la sate, dar și în orașe, iar locurile preferate sunt pivnițele, depozitele, grajdurile cât și clădirile.

Ca aspect, șobolanul cenușiu are coada (17-25 centimetri) aproape cât capul și trunchiul (21-28 centimetri), iar în ceea ce privește culoarea are abdomenul gri-alb, iar partea superioară și părțile laterale maro-cenușiu. Coada este acoperită de niște solzi în formă de inele, iar urechile sunt mici și rotunde. Trăiește, deregulă, în grupuri de 50 până la 250 de indivizi, formate dintr-un mascul dominant și mai multe femele.

Rattus norvegicus este o specie terestră, care sapă până la 40-50 de centimetri. Se înmulțește pe tot parcursul anului și dă naștere de trei-șase ori pe an, câte 15 pui odată, care se nasc orbi, fără blană și care părăsesc cuibul după câteva săptămâni. La trei luni, puii ajung deja la maturitatea sexuală. Este un animal omnivor, consumă hrană vegetală și animală. Durata de viață este de trei-patru ani.

Cum dăunează șobolanul cenușiu omenirii?

În general, șobolanul cenușiu este un animal inteligent și agresiv (atacă uneori animale mai mici, cum ar fi șoarecii sau puii de păsări) și este dăunător. Acesta contaminează alimentele cu excremente, urină și secreții, care pot duce la transmiterea anumitor viruși, la Salmonella sau la alți paraziți, ei fiind purtători de numeroase boli infecțioase. Pe lângă bolile pe care le poate transmite, șobolanul cenușiu este și un dăunător de materiale, el rozând mobilă, scânduri, rafturi și cabluri electrice.

De aceea, este utilă deratizarea, pentru a elimina și combate șobolanii cenușii.