Cand eram copii toti cantam vestitul cantec al melcului, “melc, melc codobelc scoate coarne bouresti, si te du la balta…” si stiam ca melcul este vestitorul ploii. Dar aceste creaturi ciudate la care ne uitam in gradinile bunicilor sunt foarte uimitoare.

Un melc este un gasteropod cu coajă. Numele este cel mai adesea aplicat melcilor de uscat, moluștelor gasteropode pulmonate terestre. Cu toate acestea, denumirea comună de melc este folosită și pentru majoritatea membrilor clasei de moluște Gastropoda care au o coajă încolăcită suficient de mare pentru ca animalul să se retragă complet.

Melcii se hrănesc noaptea, în principal cu materie organică în descompunere. Dieta lor include, de asemenea, ciuperci, licheni, frunze verzi, viermi, centipede, insecte, fecale de animale, carii și alți limacși.

În contrast cu opinia majorității oamenilor, un număr mare de melci nu se hrănesc cu plante verzi, preferand materialul vegetal în descompunere, unele specii iubind să mănânce mucegaiuri.

Unul dintre faptele mai neobișnuite este că multe specii sunt hermafrodite, ceea ce înseamnă că posedă atât organe reproducătoare masculine, cât și feminine. După împerechere, melcii își îngroapă ouăle sub pământ. În funcție de condițiile climatice, aceste ouă vor ecloza câteva săptămâni mai târziu.

Melcii tineri sunt atât de dornici de mâncare încât pot consuma ouăle neclozate de la aceiași părinți. În timpul dezvoltării, ei suferă un proces numit torsiune în care masa sa este rotită într-o parte, ceea ce
înseamnă că anusul este de fapt situat aproape de cap. Speranța de viață a melcilor în sălbăticie este de aproximativ 3 până la 7 ani, dar în captivitate, aceștia pot trăi până la 10-15 ani sau chiar mai mult.

Melcii de pământ sunt cunoscuți ca un dăunător agricol și de grădină, dar unele specii sunt o delicatesă comestibilă și ocazional animale de companie. În plus, mucusul lor poate fi folosit și pentru produse de îngrijire a pielii.

In unele părți ale Europei, cum ar fi Franța și Spania, unde sunt considerate o delicatesă. Cu toate acestea, consumul lor trebuie să fie atent, întrucât unii melci adăpostesc paraziți care, odată ajunși în corpul uman sau în cel al altor animale, pot provoca boli grave.

Prin urmare, manipularea melcilor de uscat, în special a celor găsiți în sălbăticie, ar trebui să respecte măsurile de igienă adecvate pentru a evita boli periculoase precum meningita.