Chionea reprezintă un gen de muscă, cu aproximativ 40 de specii descoperite până înprezent.

Având în vedere toleranța lor la frig, au căpătat denumirea de ”muște de zăpadă”.

Rezistă la tempertaturi scăzute datorită glicerinei ce se află în hemolimfă, care  este un lichid ce circulă prin sistemul vascular și prin lacunele interstițiale la unele artropode. Îndeplinește aceeași funcție ca și sângele și limfa din sistemul circulator închis. Hemolimfa conține apă, săruri minerale (predominant Na+, Cl-, K+, Mg2+, Ca2+) și substanțe organice (în principal proteine, glucide și lipide).

Ca dimensiune, au lungimea cuprinsă între 3-8 milimetri, iar culoarea poate varia de la gălbui la maro foarte închis.
Fiind obișnuite cu frigul, muștele de zăpadă pot trăi la temperaturi cuprinse între 0 și -6 grade Celsius.

Conform studiilor, specia de chionea moare la o temperatură de -7,5 grade Celsius, iar speciile Europoene rezintă pâna la -11,5 grade. Nu se reproduc ușor, procesul lor de împerechere durând între 30-70 de minute.

În ceea ce privește clasificarea științifică, fac parte din familia Limonidae. Adulții neavând aripi au fost observați mergând direct pe zăpadă, trăind până la două luni.

Larvele sunt depuse individual de femelă, sub frunze în descompunere, în zone împădurite. Studiile arată că larvele se hrănesc cu fecale de la diferite rozătoare.

Specia de muște Chionea a fost văzută atât în munții din Europa ( inlcusiv în România), cât și în Asia de Est (inclusiv Japonia).

Nu mai puțin de 18 specii au fost înregistrate în Regiunea Nearctică, iar în Romania, există trei specii, potrivit studiilor realizate. Foarte des a fost văzut și în zona Austriei.